pastele_cailor

Prin Inorog si prin alte datini legate de cai, o parte din cultura noastra veche este aidoma cu a altor europeni. Insa Pastele Cailor ne apartine in exclusivitate, de unde si o oarecare tendinta a noastra de a amana lucrurile, care altor natii le s-ar parea importante, pana la aceasta misterioasa sarbatoare.

Legende din Ardeal si din Banat incearca sa explice originea sintagmei astfel: Preacurata Fecioara Maria, dupa ce L-a nascut pe Fiul Sau, neavand alt loc unde-L pune, L-a infasat si L-a culcat in ieslea lui Craciun, unde erau legati boii si caii acestuia. Boii au mancat cat au mancat si apoi, saturandu-se, s-au culcat si au prins a rumega. Insa caii, obraznici, nu numai ca au mancat tot fanul din iesle, dar l-au mancat si pe cel de pe pruncul Iisus, pe care-l pusese Maica Sa acolo, anume ca sa nu-L afle Irod si sa-L taie. Vazand Preacurata aceasta, S-a suparat pe ei si i-a blestemat, ca sa nu se mai sature, doar o data pe an:

„Fire-ati, cai, voi, osanditi
si de mine-afurisiti,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu,
Fiindca nu m-ascultati,
Voi sa nu mai aveti sat,
Numa-n ziua de Ispas
si si-atunci vreme de-un ceas!”

Iar pe boi i-a binecuvantat.

De atunci, calul nu se mai stie satul tot anul, ci numai in ziua de Ispas, adica de Inaltare. Dar  in aceasta zi se satura de iarba, si dupa ce se satura, prinde a scutura din cap, in semn ca e satul. si fiindca doar in aceasta zi scapa caii la iarba verde si pasc pana se satura, si apoi se culca si dau din cap, in semn ca sunt satui, in aceasta zi e si Pastele lor, Pastele Cailor. Ziua aceasta se mai numeste si Joia Iepelor. Dar pentru ca un ceas e mai nimica toata, mai ales pentru cai, de aceea si poporul considera acest „Paste” ca si cum n-ar fi.

De aici si zicalele romanilor, cand nu au de gand sa dea cuiva vreun lucru personal ori unul pe care l-au luat sau l-au imprumutat: „Lasa ca ti l-oi da la Pastele Cailor”, sau „Asteapta pana la Pastele Cailor!” Aceasta zi e sinonima cu o la fel de ciudata sarbatoare romaneasca, aceea a Sfantului Asteapta.

In unele sate din Ardeal, Pastele Cailor se tine de-a binelea, in ziua de Ispas, fiind cunoscuta, ca si in alte zone, si ca Joia Iepelor. De sarbatoarea lor, caii nu sunt pusi la caruta si primesc fan proaspat pe saturate. Prin zona Rupea-Brasov se fac slujbe la troite pentru belsug si pentru sanatatea vitelor. Tot de Pastele Cailor este obiceiul ca manjii iepelor de munte sa fie dusi pe pajisti montane, unde creste o planta ce da o stare euforica animalelor, planta mult cautata de capriori si cerbi. Planta da imunitate impotriva „brancului”, boala specifica acestor animale.

Sursa: http://m.romanialibera.ro/cultura/aldine/caii-romanilor-in-herghelia-europei-91241.html